Pe marginea articolului (de acum 30 de ani) despre “definiția“ alpinismului (în viziunea lui Niculae Baticu), am primit câteva opinii/reacții din partea unor reprezentanți ai Scolii de la Cluj (școala pentru care, am realmente o considerație deosebită… cândva, într-o iarnă alpină, un piolet înfipt într-un acordeon… dar, nu doar atât!)…
Vreau din capul locului să spun că, în opinia mea, articolul lui Nea Baticu, constituie o abordare “hermeneutică”, pentru că, hermeneutica este știința (filozofică) ce studiază obârșia/sensul generic al cuvintelor vechi.
Iar dacă acceptăm că urcatul pe munte nu este o descoperire a zilelor noastre, atunci, implicit și cuvântul ce desemnează acesta acțiune, trebuie să fie suficient de vechi, încât sensul de origine (primordial) să fie deja pervertit (!) de tendințele “moderniste” ale zilelor ce le trăim…
Si, încep cu un citat, (altul decât cel al lui Nea Baticu) ce poate adăuga un sens adevărat la definiția alpinismului:
“Alpinismul începe în clipa în care ascensiunea unui munte, a unei faleze sau a unui vârf secundar, pe scurt a unui accident terestru (s.n.) (adică natural n.n.), devine periculoasă (s.n.) prin faptul (prin ”specificul” n.n.) însuși al reliefului sau al climatului. Singură ( “chiar și numai” n.n.) noțiunea de pericol (“dar și” – n.n.) tehnica elaborată de om, pentru a dejuca acest pericol, constituie ceea ce se numește (“în mod” – n.n.) comun alpinism (s.n.). Această mare pasiune (s.n.) umană tinde (s.n.) să devină un sport (s.n.) în stare pură (“nedisimulata” n.n.), la care, dorința performanței (s.n.) să treacă pe plan secund (“nesemnificativ/neglijabil” n.n.) calitățile estetice (s.n.) cerute odinioară (s.n.) unei ascensiuni…”.
Roger Frison-Roche
Păi, cam astea îl “dureau” pe Nea Baticu (vedeți articolul)… Este ceva “retrograd” în el?
Așadar, reluând, semnalam în citatul de mai sus, doua cuvinte definitorii pentru alpinism : “pericol” și “estetică”…
Cuvinte pe care, eu le-aș “extrapola” către alte doua cuvinte (definitorii) : “RISC” și “ETICA”.
Plecând de la aceste două cuvinte (definitorii), să analizam un prim fenomen. În derularea vremurilor (și a epocilor), s-a “afișat” mediatic foarte pregnant, escalada (alpinismul a rămas mai sfios și mai… ne-“maculat” din punct de vedere “eco-biologic”, în detrimentul “tehnologicului” modernist)…
Escalada este deja un sport (alpinismul NU a fost niciodată!). Tendința definitorie a acestui sport, este tocmai negarea celor două cuvinte “magice” ale alpinismului, deoarece: “riscul” trebuie exclus total (desființat!), iar “etica”(alpină!) este umbrită/sacrificată pe altarul performanței! (contează exclusiv gradul, convertit în cifră/literă, și care, astfel permite stabilirea clasamentelor…). Poate cineva spune altceva?
Să mai introducem în discuție și panourile de cățărat… în sală? (care nu are nici o legătură cu muntele geografic)… Cei ce se urcă pe așa ceva, se numesc cumva … ”alpiniști”?
Dar să încercăm să răspundem și la alte întrebări!
Parcurgerea Văii Jepii Mici este alpinism? (poteca de “turism” e marcată de nu știu când…).
Dar urcarea pe Kilimanjaro (as plusa, chiar și pe Aconcagua)?… Ce este?
După mine, toate aceste 3 situații se rezumă la “a urca pe poteca cu rucsacul în spate“…(?) (pentru anumiți “clienți” dispare și rucsacul… cică și Andreea Marin e “alpinistă”!?)…
Concluzia: diversele situații… sunt interpretate, după cum interpretăm … cuvintele… Iar pentru asta, există o știință: hermeneutica!
Și pentru a nu mă “împăuna” cu veleități filozofice, dau un citat hermeneutic, dintr-un filozof adevărat . Poate așa ne lămurim asupra faptului că nu degeaba, cuvintele trebuie studiate la originea lor (realitățile sociale de la scara istoriei, pot deturna sensul cuvintelor, ori, pot impune clarificări, prin apariția de cuvinte noi!)… deci:
“Hermeneutul multiplică textul, îl pune “la lucru”, îl restituie cititorului nu doar în realitatea lui, ci și în posibilul lui… ”multiplică” litera scrisă până la desfigurare. Ea nu mai e luată ca dat, ci ca pretext. nu e valorificată în substanța ei, ci înlocuită într-o “reconstrucție” arbitrară, de natură să dea satisfacție unei mode… a vremii sale (s.n.). Jocul, infinit expandabil, dintre păstrare și înnoire, dintre respectul fata de mesajul originar (s.n.) și libertatea de a-l manipula (s.n.) fără nici o regulă, este jocul însuși, al interpretării (s.n.), seducția și pericolul ei. O lectură are traseul accidentat al unei aventuri (s.n.) între doua extreme (s.n.): extrema cumințeniei sterpe, a dăscălelii neinspirate… ,și extrema bătăii de câmpi (s.n.), la limita ereziei (s.n.)…”
Andrei Pleșu
Încercând o concluzie : Poate că Niculae Baticu prezintă extrema radical-istorică a cuvântului “alpinism”, și care, o fi ea “prăfuita”, dar, nu trebuie “îngropata” în uitare. Tot așa cum, “înghesuirea” forțată a altor activități (disjuncte originii alpinismului) sub “umbrela” cuvântului “alpinism”, este la fel “extremistă” și de lipsită de substanță (eventual, poate fi argumentată, doar din interes “nobiliar” – genealogic…).
Și poate că, dacă ajungem să conștientizăm mai bine“extremele”, ajungem și să alegem mai ușor, echidistanța “drumului de mijloc”…
Acestea zise însă, sunt departe de a-mi permite să invoc statutul de “guru”… dar, mă bucur să pot invoca întrebări, la care, fiecare să răspundă după ceea ce simte! (nu după ceea ce “spicuiește” din surse “infailibile”)… Sufletul “bate” orice enciclopedie, orice statistică moartă… Și asta, pentru că el, este ceva viu!
Iar în alpinism, în primul rând trăiești (uneori dureros, alteori la limita vieții, dar, așa simți că trăiești cu adevărat… nu că faci… “sport”).
Sper ca “ expozeul” nu a fost extrem de … plicticos… Vă mulțumesc pentru răbdare.
P.S. Și dacă tot ne-am aplecat asupra aflării rădăcinilor, asupra gestionării riscurilor și a devoțiunii eticii, cred că merită remarcat faptul că dintre alpiniștii (de fapt “himalaianiștii”) “optmiarilor”, se desprinde un grup destul de restrâns, cel al “puriștilor”, care, refuză total aportul de oxigen suplimentar, iar din rândul acestora, se desprinde un grup și mai restrâns, cel al “ereticilor”, care refuză până și informațiile meteo de pe satelit…