Specificul traseelor de Via Ferrata este acela ca organismul cataratorului se afla sub posibilul impact al unor factori de cadere foarte, foarte mari.
Considerente teoretice despre “factorul de cadere” gasiti AICI; si despre “via ferrata” gasiti AICI.
Echipamentele individuale (mobile) de via ferrata au caracteristici constructive adecvate si care permit absorbirea socului de catre echipament, protejand cataratorul.
Despre aceste echipamente puteti gasi detalii tehnice AICI.
Din pacate exista statistici cu privire la cazurile de ignorare a acestor pericole iminente.
Detalii privind consecintele ignorarii acestor pericole gasiti AICI.
Echiparea traseelor de via ferrata in partea lor fixa (de amenajarea peretilor), raspunde deasemenea unor conditii de siguranta.
Despre aceasta echipare gasiti detalii tehnice AICI.
Aproape toate echipamentele alpine (cu exceptia corzilor dinamice), sunt descrise prin nominalizarea unor valori statice privind efortul suportat. Punctul “ambiguu” (practic total nedocumentat) , este cel referitor la fixarea ancorelor in stanca (exista vagi referinte, FARA STANDARD, pentru fixarea acorelor in beton, dar nu in stanca)…
Complementar testului decisiv (filmat in acest material), au fost facute teste referitor la solicitarea statica axiala asupra ancorelor fixate in perete.
Detalii concrete desprea aceste incercari statice gasiti AICI.
Din pacate nu exista o “formula magica” care sa echivaleze efortul static cu socul dinamic (sau invers).
Considerenre terotice despre o aproximatie (cat de cat) in acest sens, gasiti AICI.
Iar cum o situatie de cadere reala , implica automat o abordare gen “soc dinamic”, am recurs la experimentul descris in prezentul material (adica la o testare dinamica).
Astfel am amenajat 4 segmente de traseu de via ferrata de3,5 m, pe care se pot realiza caderi in gol de aproximativ 4 m. Pe aceste segmente am aruncat in gol o greutate de 80 kg care era suspendata cu o bucla de chinga expres Beal (2,2 kN) terminata cu o carabiniera cu blocare Beal (3 kN). Carabiniera culiseaza pe un cablu pana la o ancora in care tamponeaza pentra a opri caderea. Cablul si ancora superioara au fost comune in cele 4 lansari (s-a mutat doar cablul de pe o ancora pe alta, in partea inferioara).
Detalii concrete despre aceste amenajari gasiti in pozele următoare (inclusiv numerotarea ancorelor):
Caderile au fost filmate din 3 unghiuri diferite pentru a surpride cat mai fidel fenomenul “socului dinamic”.
Caderea filmata nr.1 a fost in ancora nr.2.
Acora manufacturata din fier beton de 20 mm, departata 7 cm de perete, lipita chimic intr-un punct, in cea mai buna stanca din perimetru.
Cadeara a fost efectiv verticala si in surplomba. Ancora nici nu a “simtit” socul. Singurul element care a cedat a fost bucla de chinga.
Filmul acestei caderi il puteti vedea AICI.
Alte detalii si comentarii tehnice desprinse din acest caz filmat gasiti AICI.
Caderea filmata nr.2 a fost in ancora nr.1.
Ancora manufacturata din fier beton de 12 mm, departata de perete 8 cm, lipita chimic intr-un punct, intr-o zona cu stanca acceptabila (cam friabila).
Caderea a fost oblic stanga, suplombat ceva mai putin. Ancora nu a suferit nici cea mai mica deformare permanenta dupa soc. Stanca insa, are fisuri si sfaramari in preajma gaurii. Singurul element care a cedat a fost carabiniera
(nota : carabiniera se afla la al doilea soc extrem, fiind refolosita dupa filmarea anterioara).
Filmul acestei caderi il puteti vedea AICI.
Alte detalii si comentarii tehnice desprinse din acest caz filmat gasiti AICI.
Caderea filmata nr.3 a fost in ancora nr.4.
Ancora industriala, tip “inel cu talpa”, de 12 mm, insurubat pe gujon Hilti M 12 , asigura o departare de perete de 6 cm, fixare cu con de expansiune intr-o zona cu stanca relativ buna.
Caderea a fost oblic dreapta, usor surplombat. Ancora nu a suferit nici un fel de deformari. Datorita socului (cu componenta de solicitare axiala) gujonul a mai iesit aproximativ 1 mm din stanca, facand ca talpa inelului sa nu mai “tamponeze” ferm stanca. Stanca deasemenea, prezinta mici fisuri in jurul gaurii.
Si aici a cedat chinga de bucla (aflata la primul soc).
Filmul acestei caderi il puteti vedea AICI.
Alte detalii si comentarii tehnice desprinse din acest caz filmat gasiti AICI.
Caderea filmata nr.4 a fost in ancora nr.3.
Ancora utilizata in alpinism, compusa dintr-un gujon Hilti M 12 si o ureche UIAA cu inel sudat de 10 mm. Asigura o departare de perete variind intre 3 si 4 cm, fixarea fiind cu con de expansiune intr-o zona cu stanca buna.
In cazul acesta nu a cedat niciun element (carabiniera era la al doilea soc, iar bucla de chinga la primul).Explicatia sta in faptil ca in acest caz concret de fixare, cablul a alunecat 10-15 cm prin brida (aceasta “alunecare” atenuand evident socul, asemnea unui „absorbitor de soc„!!!).
Filmul acestei caderi il puteti vedea AICI.
Alte detalii si comentarii tehnice desprinse din acest caz filmat gasiti AICI.
Efectele celor 4 socuri extreme asupra materialelor, se pot remarca in pozele prezentate AICI.
CONCLUZII :
- Socul unei astfel de caderi (pe un segment de via ferrata) ESTE IMENS !!!
- Organismul uman NU SUPORTA UN ASTFEL DE SOC ! (moarte sigura !!!)
- FOLOSIREA ABSORBITORULUI DE SOC ESTE OBLIGATORIE !!!
- Punctul cel mai slab din lantul de asigurare, se pare ca sunt lonjele
- In anumite situatii, carabinierele pot deasemena ceda (depinde de modul in care sunt solicitate, caz cu caz)
- Cele mai sigure elemente de asigurare sunt elementele fixe (cele fixate in perete).
- Referitor la tipurile de ancore testate, putem face urmatoarele recomandari de utilizare: ancora 1: rezista bine la soc extrem si e foarte buna la a departata cablul de stanca; in plus carabiniera “culca” corect (si nici nu are elemente sudate). Brida se monteaza cu suruburile spre perete !. ancora 2 : nici o problema de rezistenta (poate e chiar supradimensionata), ar putea departa mai mult cablul de perete (prin montare adecvata); in plus carabiniera “culca” corect. Brida se monteaza cu suruburile spre perete (cum se vede si in film). ancora 3 : e foarte potrivita pe capetele de cablu (cu rodanta si bride), nu se adapteaza prea bine pe zone framantate (adica, nu cele cu stanca neteda), apropiind prea tare cablul de stanca . Se recomanda si din acest motiv, montarea conurilor de protectie a carabinierei deasupra acestor ancore (in zonele astfel expuse). ancora 4 : suficient de buna si ca rezistenta si ca departare a cablului de perete, este recomandabila in zone sinuoase/complicate (cu devieri multe) , sau chiar in traversee (unde efortul e preponderent static; iar inelul in aceste cazuri se monteaza orizontal); in plus carabiniera “culca” corect. Brida se monteaza cu suruburile spre perete.
Post Scriptum : Pentru cine doreste sa vada diferenta intre o cadere cu “absorbitor de soc” si una fara acest dispozitiv ESENTIAL pentru supravietuire, poate sa acceseze filmuletele de la adresa : https://www.youtube.com/watch?v=Z7Y2WgtnemY. si https://youtu.be/k0rlrlWnvYI.
Observatie : In filmul 2 (dat ca” bibliografie”), un manechin este lasat sa cada 2<doi> metri !!!… socul depaseste 2 tone, pe cand cu absorbitor de soc manechinul suporta putin peste 350 kg !!!!!!…daca nici asta nu v-a convins….( e preferabil sa va apucati de alta activitate).
(noi nu am mai “rupt” materiale pentru lucruri evidente si subintelese , sau pentru cativa sceptici irecuperabili… preferam sa dam totusi credit fabricantilor de materiale tehnico- alpine, care realmente poarta o raspundere, inclusiv legala).
Nota Bene : Daca la incercarea statica , prezentata in sectiunea a doua a expunerii, (si conforma unui standard de producator), solicitarea a fost axiala, de remarcat ca la incercarea dinamica (prezentata in sectiunea a treia a expunerii), solicitarea afost transversal-radiala, asa incat, cele doua testari, sunt complementare si din acest punct de vedere (cele doua testari formand un ansamblu edificator).
In plus , testarea statica (Hilti) are legatura doar cu fixarea ancorelor in perete (chimic sau mecanic), si nu are legatura cu incarcarea (statica sau dinamica) a anorelor, prin intermediul “urechilor”/bridelor si a cablului…. Testarea incarcarii (si inca una dinamica) care a fost facuta prin testele filmate, testare ce simuleaza in mod integral (sub toate aspectele), un caz REAL de preluare a asocului (si inca la o cadere extrema/ neuzuala !) .
Iar MOTTO-ul ce trebuie sa se desprinda neaparat din aceste filmari (ia afara aspectelor pur tehnice) e fi urmatorul :
”CUM E SA ATERIZEZI PE O PLACA DE BETON FATA DE ATERIZAREA INTR-O PLASA ELASTICA”
(adica diferenta intre FARA AMORTIZOR sau CU AMORTIZOR/ABSORBITOR DE SOC !!!)
…. aveti grija de viata si de sanatatea voastra
