Traseul UTOPIA (2A/3+ ; pitoane alternate si cu spituri)
Zona : Vad, Peretii Mari, La Ruine (dupa Valcelul de Coborare)
A fost realizat de Adrian Pauta si Razvan Mosoiu in anul 2010 , din dorinta de a avea in zona, un traseu de iarna, cat mai apropiat ca aspect, de o vale alpina (pentru antrenament). In iarna anului urmator, chiar a si fost incercat pe ger si omat (mai rare in zona), si, putem spune, ca a fost realmente fezabil : un foarte bun antrenament, pentru iesiri de iarna (in munti adevarati). Vara insa, intreaga zona (La Ruine), are multe iesiri laterale pe brane (mai ales spre dreapta), ceea ce permite intreruperea traseului (in caz de plictiseala…). Lungimile sunt bine intinse (mult peste 40 de metri, si cu ruperi de directie), motive pentru care, chiar este necesar sa se foloseasca 5-6 bucle foarte lungi ( si de 1 metru), iar in rest, buclele sa fie ceva mai lungi (nu de escalada). Tot in caz de plictiseala (marita) , exista si traseul pereche (Ursul Pacalit de Vulpe), care este un picut mai solicitant (dar, cam cu aceleasi caracteristici de “accesibilitate”).
L1 : Traseul porneste cativa metri pe un diedru, usor inclinat pe stanga, ce duce pe o creasta inclinata si cu praguri inierbate ( pline de perne de zapada). Se continua matematic creasta, avand in stanga peretele, iar in dreapta avand niste brane. Spre final,creasta devine abrupta si cu prize rare, dar daca deviem cativa metri spre dreapta, pe niste saritori cu prize comode, depasim lejer pasajul (cei oarecum plictisiti, pot incerca si fara acest ocolis). Continuam in sus si usor spre stanga, pentru a iesi pe un tanc, unde regrupam sub un tei falnic. Tot la acest tei, vine din perete, din stanga-jos, pentru a regrupa, traseul pereche (Ursul Pacalit de Vulpe –UPV-); iar si mai din stanga, de pe creasta, vin si se termina pe acest tanc, si traseele de “escalada” (grupul “Taofizica”…preponderent la nuci–combinat-), din aceasta zona (La Ruine). Cele 3 trasee (Taofizica, Metafizica si Ortofizica) au fost reamenajate integral pe pitoane (pitoanele sunt si ele, teoretic, asigurari mobile), in iarna 2019 si le gasiti descrierea la sectiunea respectiva a lor.
L2 : Continuam matematic pe creasta, la inceput avand si portiuni orizontale de creasta (chiar si arbori). La ultima portiune de creasta orizontala, de langa un stejar, pleaca descendent spre stanga, traseul pereche, UPV (care pana aici, a mers comun cu Utopia –bucata de pe creasta-). Noi insa, nu deviem spre stanga, ci continuam in sus, pe creasta, fara a devia in dreapta pe brane, dar, atacand de pe partea dreapta saritorile insirate pe creasta (acolo gasim mereu prize comode). Urmeaza o portiune de praguri suprapuse si inierbate (incarcate de perne de zapada). In acest punct e necesara un pic de orientare : in dreapta (sau, chiar si in sus), niste praguri cu vegetatie bogata (respectiv cu zapada multa), ne pot scoate prematur din traseu; daca insa, traversam creasta, spre stanga, si apoi traversam mai departe, pe langa peretele de dincolo de creasta (aici sunt necesare bucle cat mai lungi), facem deci un traverseu de 8-10 metri spre stanga, pe prize frumoase, apoi pe praguri incarcate (de zapada), si, ajungem la baza unui diedru scurt si frumos, inclinat usor spre dreapta. In acest punct, din spate (stanga-jos), se vad pitoanele din traseul UPV, care iese de pe un tanc , si, se “inteapa” aici in traseul nostru (iesirea pe diedru fiind comuna). Depasim pasajul diedrului, destul de expus (si plin de zapada), si ajungem pe un prag comod, unde se afla regruparea finala, si de unde, se vede panorama Defileului Crisului Repede (inghetat bocna…?!?.).
Nota : diversele combinatii de trasee (de iarna) in zona, le puteti stabili consultand schita de ansamblu a zonei “La Ruine”.
