Cu cateva luni in urma trei tinere scandinave au fost violate si decapitate in cortul lor de sub refugiul pentru vf. Toubkal din Atlas-Maroc.
Guvernul marocan (sau cum zic localnici : “asa a vrut REGELE”), a luat in consecinta, niste masuri total “anti-alpine”(poate local zis, “anti-atlasine”)… Chiar sunt curios ce impact va avea asupra turismului in zona.
Asadar, la iesirea din ultimul sat, la intrarea pe valea alpina, un post armat (politie/jandarmerie ?) te intoarce din drum daca nu ai angajat ghid. Tarife nu exista, chitanta nu exista, totul e la nivel de clan (interlop) si negociere penibila de talcioc. Pe vale in sus, inca 2 puncte de control militarizate actioneaza identic.
De fapt notiunea de “ghid” este improprie !!! Corect ar fi spus “bodyguard”. Respectivul, te insoteste si daca doar te plimbi in jurul refugiului (!?!) fara sa pasesti spre varf ! Cunostintele alpine si dotarea sunt precare pentru categoria de clasificare “ghid” (iar conditiile “dificil/periculoase” de ascensiune sunt date de o poteca ce cauta cu disperare zapada , de regula cam “fleoscaita”)… singura certitudine ramanand altitudinea si soarele arzator.
Dotarea de baza a “ghidului/bodyguard” este telefonul mobil si helicopterul militatr ce patruleaza periodic zona (coltarii ce-i cad mereu de pe incaltari sunt doar de decor).
In concluzie :
- Tehnic, muntele nu e nici macar ca Valea Jepii Mici (Busteni-Platoul Bucegilor si retur)… totusi ramane altitudinea (si soarele)… (hmmm, si frumusetea peisajului)
- Programul /echipamentul impus de de “ghizi” e impresionant doar pentru jucatorii de golf (nu pentru alpinisti, de orice nivel – unde, poate deveni chiar absurd-)
- Banii lasati pe acest munte (in aceste conditii) nu sunt argumentati in nici un fel (in afara de naivitate)
- Oamenii sunt zambitori si amabili (cand esti posibil client mai ales, dar… nu numai)… insa numai pentru atat… parca te mai gandesti un pic, inainte de a porni la drum
