Ce este gravițatia ?
Ceva atât de omniprezent încât devine subânteles și axiomatic. Și totuși. Aproape toată lumea (inclusiv fizicienii de rând) fac o referire extrapolată la respectiv FORȚA gravitațională. Dar, de la Newton citire, orice ațiune are o reacțiune (vezi forta centripetă și centrifugă). La forța gravitațională însă… să fie vorba de cea „antigravitațională”? (Aia ce mai e?). Einstein ne spune doar că gravitația e o curbură a țesăturii cosmice „spațiu-timp”! Cum traducem asta la nivelul simțurilor omenești ? Mă tem că nicicum… Și asta e greseala moștenită încă de la Toma : vrem să „pipăim” ca să înțelegem (credem). Căci la fel e și cu fotonii : aceștia sunt…. invizibili ! Doar vibrația lor este „pipăită” anatomic drept lumină (putând ajunge pâna la… arta vizuală !!!).
…aștept linșarea (arderea pe rugul ADEVĂRULUI).
P.S.
Oare gândim în cuvinte ? Sau în concepte (nedenumite apriori) ? Dacă ar fi doar în cuvinte, cum ar mai apărea cuvintele noi ? Adică cuvintele ce apar pentru a defini comunicațional un concept nou. Coceptul apare intrinsec in cadrul raționamentului creativ, iar apoi, deci ulterior creației, se precipită si cuvântul pentru a putea fi impărtășită experienta trăita (științific, artistic, emoțional…).
…deci, la inceput a fost CUVÂNTUL ? (iar uneori , ceva „nu poate fi descris în cuvinte”….)
