Traseul ANONIMUS (6A //8+ ; A; ….9+??/A?; ) ; Gujoane
Zona : Vad, Peretii Mari, Ochii Bufnitei si Marele Perete
O linie de traseu care a starnit pasiuni, uneori orgolii…Ochiul (stang al) Bufnitei atrage instantaneu orice privire sau obiectiv fotografic. A fost pitonat in doi ani, intre 1984 si 1986, de jos in sus si doar cu dalta si ciocanul, autorii fiind Adrian Pauta ,TeodorBorodan si Marius Vecan . Erau zile in care se putea avansa doar un spit (sau nici macar atat); de exemplu, pentru ultimii cinci metri inainte de R4, au fost necesare 4 intrari : o zi de tatonari fara rezultat, o zi cu tot felul de masuratori pentru proiectat nuca si tendorul (tendorul nu maiexista), o zi de fixat tendorul si apoi nuca uriasa, si, in fine, intrarea in regrupare… iar iesira din R4 a necesitat deasemenea trei zile la rand, trecerea tavanului facandu-se cu niste cordeline fixate in niste clepsidre minuscule (astazi s-a reusit fixarea unor gujoane lungi de 15 cm in roca friabila, -ceea ce nu se putea face atunci, cu dalta-)…Mentionam ca la iesirea pe fata de dupa marea surplomba am gasit 2 pitoane vechi, semn ca cineva a tatonat locul (probabil venind de sus, si atat !)…Dar asta a fost de mult…Intre timp, traseul a fost reamenajat (cu total alte mijloace si posibilitati) si il prezentam ca atare in continuare.
Nu stim ca traseul sa poata fi parcurs la liber (de unde si cotatia cu “?”), dar sigur a fost facut (frecvent) fara scarite.
Partea de jos, pana in Poiana Suspendata, are frumoase pasaje tehnice de liber; apoi, in partea superioara, stanca e puternic surplombata si cu prize putine, asa ca e inevitabil sa nu se foloseasca pitoanele ca puncte de inaintare. Dupa care, ca o recompensa, finalul scade in dificultate (in ultima lungime mai ales), permitand cataratorului sa admire de sus peretele cel mai mare din zona (Peretele de la Casa Zmeului – deasupra Grotei de la Casa Zmeului-).
Traseul este destul “de plimbat”, cand spre stanga, cand spre dreapta (pe unde a vrut si muntele sa ne lase sa trecem…), motiv pentru care e destul de dificil sa fie parcurs din lungimi de coarda mai intinse, deci, recomandam regruparile stabilite initial.
L1 : Traseul porneste comun cu traseul Victoria (care merge oblic spre stanga, “intersectand” suplimentar traseul Intersectat –varianta originala-). Noi pornim in sus, pe un diedru barat de un tavanel, traversam pe sub tavanel la drepta, apoi pe o fata in sus, pana la o clepsidra sanatoasa aflata intr-o nisa, de unde, traversam pe prize mici cativa metri la dreapta, unde prindem o fisura ce ne scoatepe un mic prag, destul de inghesuit, unde regrupam.
L2 : De aici traversam spre stanga pe o fata spalata, pana la o alta clepsidra, coboram 2 metri pe un prag inierbat, dupa care, traversam spre stanga pe buza unui tavan, pana prindem o fisura ce urca usor surplombant si oblic stanga. Urmeaza o fata curata, cu prize fine, care ne scoate pe un prag comod, intr-o mica nisa.
L3 : Iesim din regrupare pe un diedru ce porneste putin surplombat, la capatul diedrului, iesim spre dreapta pe creasta, continuam pe creasta, dupa care traversam oblic stanga pana pe un tanc. De aici traversam Poiana Suspendata pana la baza peretelui de sub Ochiul (stang al) Bufnitei. In acest punct, vine din stanga (pe langa perete) traseul Intersectat, si care pleaca spre dreapta (tot pe langa perete). Deasemenea, tot de aici, pe o fata spalata urca o linie de gujoane vechi (traseul Concurs), care a fost superfinala la o Alpiniada. Noi insa, facem 2-3metri la drapta si gasim o fisura ce urca pe un prag, de pe care iesim spre stanga, intr-un amvon maret, de unde incepe marea surplomba. Aici regrupam, chiar sub surplomba.
L4 : Pornim in sus, pe un diedru spalat si foarte expus, prindem o “perdea de piatra”(o excelenta prize “ciupita”), de la care traversam cativa metri la stanga, pe o fata spalata (incepem sa punem mana pe pitoane…ma tem ca nu avem incotro…). In continuare, traseul arcuieste oblic ascendent stanga, spre o “caciula” gaurita vertical in plina surplomba. De aici, traseul arcuieste ascendent (si tot mai surplombant), dar spre dreapta (s-arputea sa incepem sa atarnam bine in pitoane…). Inaintam spre Cuibul de Vulturi, o alta “caciula” si mai mare ,”forata” vertical (in plin tavan de data asta). Atarnand deci in pitoane (sau fortand un grad de catarare extrema…), gasim o despicatura cu o nuca cat o casca (sub care era candva si un tendor de metal), dupa care, traversam scurt la dreapta si intram in “caciula” unde regrupam (cu picioarele atarnand in gol – secundul vede doar picioarele, caci bustul capului e acuns in “caciula”…).Atentie, regruparea (caciula) e cam mica pentru 3 persoane, situatie in care, un secund trebuie sa ramana ceva mai jos, intr-un piton intermediar)…
L5 : Iesim din Cuibul de Vulturi (cam imposibil fara sa tinem de pitoane) traversand surplombant spre stanga, apoi iesim pe o fata surplombata (unde incepem sa mai gasim si prize –deci ne riscam si fara pitoane-) si continuam in sus, avand in dreapta un culoar (cu destula vegetatie) iar in stanga o fata spalata si surplombata (aici erau cele 2 pitoane vechi – la capatul culoarului, pe stanga-). Apoi, ceva mai sus, fata din stanga este despicata de o fisura clara care o traverseaza spre stanga, pana aproape in creasta (Marele Traverseu). Ne angajam pe aceasta fisura (in care ne cam incap si degetele) si traversam spre stanga 15-20 m, adica toata fata spalata si surplombata de deasupra Ochiului (stang al) Bufnitei, pana pe creasta. Atragem atentia ca inainte de creasta, cam cu 3-4 metri, Marele Traverseu este intersectat de traseul Victoria , care iese in sus (pe un culoar). Multi, regrupeaza inainte de creasta, si ies pe culoar…!!!… (probabil obositi si satui de atata stanga-dreapta, prefera o iesire mai facila -si in genul “pe unde atarna coarda”-). Dar noi, perseverenti (si “potenti”), ne incapatanam sa continuam prin Anonimus : trecem de linia de pitoane din Victoria , inca 3-4 metri spre stanga, apoi coboram 2 metri pe un diedru, intr-o nisa de pe creasta, complet suspendati deasupra defileului. AICI REGRUPAM (daca vrem sa facem Anonimus, si nu “Victoria asupra lui Anonimus”-aparuta intre timp-).
L6 : Traversam de pe creasta spre stanga cativa metri, iesind in Peretele Mare (fata compacta de deasupra Grotei de la Casa Zmeului – in stanga jos, se vede Cuibul de Lastuni-), si, tinem apoi oblic ascendant spre stanga. Prizele apar cu tot mai multa generozitate, privelistea e cat de cat alpina (aduce un pic a perete “adevarat”…), apoi, ne orientam in sus, pe praguri (mai apare si vegetatia). Continuam pana la capatul unui diedru deschis, orientat in partea dreapta, si unde se termina peretele compact. Se poate continua (fara a regrupa), pe pragurile ineierbate (pana in padure), dar riscati sa vina greu coarda si sa va strice placerea ultimei lungimi de coarda. Deci, mai bine regrupam aici (si iese -eventual- secundul direct).
L7 : Iesim din perete, intr-un mic amfiteatru cu vegetatie, continuand usor oblic si mereu spre dreapta (cautand pragurile stancoase), si, la final, iesim in liziera padurii, in cel mai inalt punct stancos din Peretii Mari. La picioare avem toata panorama defileului.
i.
