Finalizăm prezentarea în câteva episoade a unui material (destul de amplu) referitor la standardele aplicabile în realizarea unui traseu de via-ferrata ; astăzi, episodul ultim din :
STANDARDIZAREA MUNTELUI
(sau, câteva opinii referitor la construcția unei ”via ferrata”)
- TREPTELE
Simplu : fier beton de 12 mm galvanizat (inoxul pare a fi mai degrabă un lux in acest caz), și, îndoit în formă de U. În materialul celor trei, sunt sugerate și niște dimensiuni, dar nu sunt nici pe departe elemente importante (specificul ”local” devine hotărâtor). Se recomandă neapărat un șablon la găurire, pentru a realiza găuri cât de cât paralele; iar diametrul găurilor, rezulta din condițiile de fixare (chimică).
- ALTE CONSIDERENTE
- O via ferrata trebuie discutată ÎNAINTE de amenajare cu toată lumea (persoane sau organizații ce ar putea fi afectate/implicate) ; inevitabil pot apărea controverse, opinii antagoniste…
- O via ferrata nu trebuie să influențeze, să atingă, să blocheze, etc., sub nici o formă nici un traseu de alpinism (de fapt, extrapolând, nici noile trasee de alpinism n-ar trebui să facă așa ceva… și aici, discuțiile anterioare acțiunii, ar fi deosebit de utile !).
- O via ferrata trebuie să respecte toate regulile ariilor protejate (flora, fauna, ecositemul…)
- O via ferrata se află obligatoriu în grija/custodia cuiva, care îi face inspecții/revizii periodice; adică, măcar la început de sezon, sau înaintea acțiunilor organizate majore (cu număr mare de participanți) .
- Rezultatele inspecțiilor asupra traseului de via ferrata se consemnează în documente (arhivate), iar concluziile acestor documente, generează acțiunile ce se impun ulterior (remedieri, reparații, înlocuiri de componente…), acțiuni de asemenea consemnate in documente (arhivate).
- Participanții la acțiunile majore (cu număr mare de participanți) , sunt în prealabil instruiți (pe bază de semnătură), echipamentul individual se verifică (dacă este corespunzător sau nu), iar acțiunea este supravegheată de un număr suficient de persoane calificate (și abilitate).
- O via ferrata este semnalizată la bază pentru a preveni accesul cuiva în necunoștință de cauză, și care, se expune astfel unor riscuri imposibil de gestionat.
P.S. :
Să ne întoarcem la titlul expozeului nostru, ”STANDARDIZAREA MUNTELUI”, dar, ascultând mai întâi, o… poveste :
La început a fost muntele,
Apoi a fost omul,
Apoi, omul s-a suit pe munte…
După ceva timp, omul ce se suia pe munte, a simțit că dorește să aibă și un nume (și, și-a zis,… alpinist !).
În timp, omul ce urca muntele (numit între timp alpinist), s-a „plictisit” de rutele obișnuite, încercând ascensiuni pe rute din ce în ce mai dificile… Pentru a-și conferi o siguranță (adică, pentru a controla pericolele), omul-alpinist a inventat tot felul de „scule” ajutătoare…
La început, evident, au fost tot felul de scule artizanale… Cei mai ”curajoși”, nu își băteau capul prea mult cu ele. DAR, cei ceva mai ”fricoși”, aveau grijă să le facă din ce în ce mai bune… Și, au început să le facă prin fabrici (intre timp, omul a ajuns om-industrial).
Dar, câte fabrici (să nu zicem ”bordeie”), atâtea ”obiceie” … Și, oamenii au început să-și povestească ”obiceiurile” intre ei… încercând să vorbească aceeași limbă !(și așa au apărut STANDARDELE…)
Între timp, fabricile au ajuns câtă frunză si iarbă (omul a ajuns om-post-industrial, om-globalizat,……. OM-STANDARDIZAT) !
Întrebarea e dacă omul mai urcă pe MUNTE . Adică dacă mai e alpinistul ”de odinioară”… Adică alpinistul care iubea și trăia muntele atât de mult, încât își dădea și viața ca să-i cuprindă măreția…
Omul globalizat și standardizat, la care s-a ajuns azi, preferă până și să se… sinucidă fără riscuri !?!? (vezi, de ex. euthanasierea, depresiile psihice ajunse maladie tehnologică, …).
Alpinistul , în nici un caz NU se sinucide!
Alpinistul, doar își asumă personal niște riscuri (pe măsura puterilor sale, pe care le testează mereu, în ”simbioza” cu Muntele !)…
Cunoscând acum și ”povestea”, să vedem ce ”inginerii” am așternut pe hârtie (de fapt !) :
UIAA s-a înființat inițial, încercând să ajute ALPINIȘTII, cu informații legate de echipamentul alpin, și , încercând să găsească un numitor comun între diverși producători. Astfel, alpinistul CUNOȘTEA riscurile legate de ”sculele” sale, și, acționa în consecință (avea grijă la anumite aspecte) , atunci când mergea… pe Munte .
Dar, omenirea a ”evoluat” ( Oare?), am ajuns la globalizare și la… standardizare…
Muntele însă refuză sa se lase standardizat! Pentru că, Își păstrează Stânca, Zăpada, Ghiața, Vremea, în stare NATURALĂ, adică , toate imprevizibile și cu RISCURI IMPLICITE (respectiv, ne-standardizabile !).
Și , ce face UIAA ? Evident, se… adaptează ! Împinsa de rațiuni/interese economice ”globalizatoare” (am văzut că se auto-definește așa), abandonează muntele !?! (și implicit, alpinismul ”primordial” !?!) în favoarea … ”artificialului” standardizabil. ”Biblia” UIAA au devenit standardele (adică, cele care ELIMINĂ riscurile , nu doar le controlează !) si spre care ”tânjește”, neglijând AVENTURA cu „romantismul” ei intrinsec.
Via ferrata, nu e alpinism ! Dar, unora le dă ocazia ca măcar să ”adulmece” alpinismul. Și asta într-un mod 99% standardizat (adică, practic fără riscuri ). La fel ca (de ex.), cățărarea cu colțari si piolet pe structuri artificiale fără pic de gheață… (o aberație de ”chitch-alpin” pentru un alpinist ”preistoric”!).
Pentru amatorii de via ferrata, astfel de amenajări (aprrroape standardizate), rezolvă o mare problemă : criza de TIMP ! Ei (ca oameni ”globalizați”), nu mai au timp să învețe să-și gestioneze singuri, riscurile specifice mersului pe munte (ale alpinismului adică)….
Dar, decât să stai doar în fața calculatorului (există deja : schi virtual, automobilism virtual, tenis virtual… probabil în scurt timp va exista și alpinism virtual), deci, decât așa, muuuuult mai bine pe VIA FERRATA.
Haideți așadar, LA MUNTE !!!
(poate vă contaminați și de alpinism, și, scăpați de corsetul rigid si plictisitor al standardelor ”globalizatoare” și ”uniformizatoare”).
~final~
