Traseul TAOFIZICA (2B/5+ ; pitoane)
Zona : Vad, Peretii Mari, La Ruine (dupa Valcelul de Coborare)
Grupul de 3 trasee (“Taofizica”, “Metafizica” si “Ortofizica”) a fost deschis in 1993 de Adrian Pauta dupa un stagiu de catarare din Crimeea (Yalta), unde au fost catarati pereti de 300 m (o faleza de 60 km ! lungime, de pe malul Marii Negre) si unde nu este permisa decat catararea “la mobile” (nici un gram de fier fixat in perete, iar peretele are si 300 m !). Pe vremea aia, nici noi nici rusii, nu aveam “frenduri “si alte “SF-uri”… doar un set de 10 (zece !) nuci sovietice ! ATAT ! Si s-a catarat.
Revenit acasa, Adrian Pauta a incercat cele 3 trasee, la nuci, dar, pentru “moral”, existau totusi 3-4 pitoane razletite in perete. Intre timp pitoanele au cam disparut (unul singur a supravietuit) si in plus, au fost amenajate in vecinatate, traseele “Utopia” si “Ursu Pacalit de Vulpe”, ca trasee de iarna.
Iesirea (continuarea) pentru aceste 3 trasee se poate face astfel prin aceste 2 trasee nou aparute in vecinatate. Si atunci, in iarna 2019/2020 (dupa un sfert de secol), acest grup de 3 trasee a fost reamenajat exclusiv pe pitoane, ca trasee clasice de iarna, de echipa de veterani Adrian Pauta si Gyorgi Vida. La urma urmei si pitoanele sunt considerate in alpinism ca fiind asigurari mobile (in carpatism…)
Nota : diversele combinatii de trasee (de iarna) in zona, le puteti stabili consultand schita de ansamblu a zonei “La Ruine”.
Lungimile sunt intinse bine de tot (nu ajung corzi de 40 m ! decat daca se recurge la regrupari intermediare –pe la pomi-), trebuiesc cateva bucle prelungite, iar buclele e bine sa fie toate mai lungi si mai flexibile (nu de escalada). Iar daca, iarna (pe ger si omat), manevrele sunt mai dificile, regruparile mari si comode permit chiar ascensiunea in echipe numeroase (in stil “expeditionar”).
L1 : Traseul porneste direct pe creasta din stanga, in timp ce “Utopia“ (pe care va continua dupa prima regrupare !) urmaza linia crestei aflate cam la 15-20 m mai la dreapta. Creasta noastra incepe cu o mica surplomba, dar pe care o ocolim ceva mai spre dreapta. Avem si o priza ca o lama uriasa de topor, iesita din perete, care aparent nu inspira incredere, dar care tine. Continuam apoi pe linia crestei, pe care intalnim si cateva praguri (inzapezite). De pe un astfel de prag, lasam creasta matematica si putin in stnga acesteia, prindem o despicatura mare, oblica usor stanga (posibil plina de zapada), pe care inaintam pana pe alt prag. Inainte de a iesi in creasta de pe acest prag, avem un mic diedru usor inclinat (posibil cu ceva zapada). Iar din creasta, ajungem la final, fara probleme majore, la teiul unde regrupeaza toate traseele din zona.
Pentru L2 consultati descrierea L2 a traseului “Utopia”(in total, rezulta 2 lungimi de coarda, intinse bine ! pentru traseul “Taofizica”).
Iesirea din traseu se face in padure si se poate cobori imediat la stanga, pe “Valcelul de coborare”, inapoi la baza.
